Intervenția accesorie PLUS

Către

Curtea de Apel 

Dosar nr.

Domnule/Doamnă Președinte,

Subscrisul, Partidul Libertate, Unitate și Solidaritate, înscris în Registrul Partidelor Politice de pe lângă Tribunalul București cu numărul 181, cu sediul în , prin avocat, , în temeiul art. 63 C.proc.civ.

formulăm prezenta

Cerere de intervenție accesorie

În interesul reclamantului/reclamantei prin care solicităm onoratei instanțe admiterea în principiu a cererii subscrisului și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată ca temeinică și legală.

Pentru a dispune în acest sens solicităm onoratei instanțe să aibă în vedere următoarele argumente:

  1. Cererea de intervenție este admisibilă în principiu

În vederea admiterii în principiu a unei cereri de intervenție accesorie, intervenientul trebuie să probeze existența unui interes. În cele ce urmează subscrisul va proba că interesul nostru este unul ce derivă direct din lege, respectiv din Statutul PLUS

Subscrisul, în calitate de partid politic, este obligat, potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 14/2003 să promoveze valorile și interesele naționale. Prin urmare, interesul subscrisului în prezenta cauză este unul evident, dat chiar de prevederile legale anterior citate.

În plus, justificăm un interes suplimentar, dat de prevederile Statutare care sunt obligatorii atât pentru subscrisul, cât și pentru toți membri de partid. Potrivit art. 6 din Statut, printre altele, obiectivele PLUS sunt: a) susținerea valorilor democratice și a pluralismului politic, prin promovarea libertății individuale și a solidarității sociale; b) Susținerea libertăților fundamentale ale omului, a toleranței și a egalității depline a

tuturor în fața legii, respectarea suveranității naționale, a independenței și a unității statului, a integrității teritoriale, a ordinii și statului de drept și a principiilor democrației constituționale; […] d) Consolidarea statului de drept și a democrației constituționale, printr-o așezare echilibrată a puterilor în stat; […] f) susținerea unei dezvoltări economice și sociale bazate pe principiile durabilității și sustenabilității;

Valorile și interesele naționale despre care face vorbire art. 2 din Legea nr. 14/2003 sunt cele reglementate de Constituție, printre ele numărându-se: statul de drept (art. 1), dreptul la viață și la integritate fizică și psihică (art. 22), dreptul de proprietate privată (art. 44); libertatea economică (art. 45), obligația respectării dreptului Uniunii Europene (art. 148). Aceste încălcări sunt invocate inclusiv de reclamantul din prezenta cauză.

Mai mult, toate aceste valori și interese naționale au fost încălcate prin adoptarea OUG nr. 7/2019, iar subscrisul, prin responsabilitatea pe care mi-o impune legea, prin obiectivele stabilite prin Statut și în baza calității de persoană juridică de drept public, sunt în măsură să dovedesc existența unui interes apt a determina admiterea în principiu a prezente cereri de intervenție accesorie.

  1. Pe fond cererea este întemeiată
  2. Obligarea pârâtei la achitarea către reclamant, a unor daune morale în cuantum de 1.000 lei urmare a încălcării a 4 categorii de drepturi și libertăți conferite de Constituție tuturor cetățenilor României, prin adoptarea și intrarea în vigoare a OUG nr. 7/2019: (i) dreptul nepatrimonial de a trăi într-o Românie în care statul de drept este respectat împreună cu idealurile Revoluției din decembrie 1989; (ii) Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică (art. 22 din Constituție); (iii) dreptul de proprietate privată (art. 44 din Constituție); (iv) libertatea economică (art. 45 din Constituție);
  3. Obligarea pârâtei la publicarea pe sit-ul Guvernului și într-un ziar de mare circulație cu acoperire națională a unui comunicat de presă prin intermediul căruia pârâta își prezintă scuze pentru încălcarea drepturilor și libertăților indicate la pct. II, urmare a adoptării OUG 7/2019.
  4. Constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, prin raportare la petitele I și II, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 7/2019 și suspendarea cauzei pe fond până la soluționarea excepției.


Dezvoltarea argumentelor

  1.  Prevederile OUG nr. 7/2019 care afectează drepturile și interesele legitime ale tuturor cetățenilor români, cauzându-le astfel prejudicii de natură nepatrimonială (daune morale)

1.1.

Art. 13 pct. 11 din OUG nr. 7/2019 stabilește faptul că „Procurorii nu pot fi delegați în funcțiile de conducere din cadrul parchetelor pentru care numirea se face de Președintele României.”

Art. 17 din OUG nr. 7/2019 stabilește faptul că „Delegările în funcțiile de conducere din parchete, prevăzute la art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta ordonanță de urgență, încetează în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”.

Aceste două modificări legislative au ca finalitate blocarea activității parchetelor din cadrul Ministerului Public.

Potrivit art. 1 alin. (4) din Legea Fundamentală, „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale”.

Interdicția dictată de art. 57 alin. (71), introdusă prin OUG 7/2019, dublată de încetarea delegărilor deja dispuse (art. 17 din OUG nr. 7/2019) interferează în mod direct cu principiul constituțional mai sus indicat. Practic, puterea judecătorească (în componenta reprezentată de activitățile de cercetare și urmărire penală) se va afla în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea în acele situații în care mandatul procurorilor având funcții de conducere, ce sunt numiți de Președintele României, încetează și, din diverse motive, nu este posibilă numirea unor înlocuitori tot de către Președinte.

Art. 131 alin. (2) din Constituție stabilește în termeni lipsiți de echivoc faptul că „Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii”. Prin această normă constituțională este stabilită în clar atribuția puterii judecătorești, prin Ministerul Public, de a asigura buna desfășurare a activităților de cercetare și urmărire penală.

În condițiile în care este știrbită puterea Ministerului Public de a delega în funcții de conducere procurori, în situațiile în care mandatul acestora nu este prelungit, respectiv nu sunt numiți alți procurori de către Președintele României, s-ar ajunge la apariția unui blocaj în activitățile specifice de cercetare și urmărire penală. Se ajunge în acest mod la încălcarea art. 131 alin. (1) din Constituție care impune: „În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor”.

Practic, întrucât puterea executivă este cea care numește procurorii șefi, se va putea ajunge la un control indirect al puterii executive asupra celei judecătorești. Dacă executivul va evita, din diverse motive, să facă numirile date în competența sa, activitatea Ministerului Public și a parchetelor aflate în subordinea sa ar fi complet blocată, ordinea de drept și libertățile cetățenilor fiind astfel lipsite total de apărare.

Concluzia este că prin modificarea adusă de OUG 7/2019, executivul va avea capacitatea de a bloca atribuțiile de cercetare și urmărire penală pe care puterea judecătorească le are potrivit Constituției.

1.2.

Toate modificările aduse de OUG nr. 7/2019 aduc modificări consistente legilor justiției. Problema fundamentală a acestor modificări este legată de faptul că au fost adoptate printr-o procedură lipsită total de transparență. Uzitarea procedurii excepționale de emitere a unei Ordonanțe de Urgență pentru a modifica legislația specifică puterii judecătorești este contrară valorilor specifice statului de drept, încălcând în mod manifest atât prevederile art. 1 din Constituție, cât și pe cele aferente art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Toate aceste modificări aduse de OUG nr. 7/2019 creează prejudicii clare și concrete cetățenilor români prin afectarea drepturilor și intereselor legitime pe care le au aceștia, astfel cum urmează să dovedesc  în cadrul punctele 2 și 3.

  1.     Efectele pe care le produce OUG nr. 7/2019 asupra puterii judecătorești, asupra standardului „statului de drept” și, implicit asupra drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor români

Subsemnatul justifica o vătămare prin faptul ca țara în care trăiesc, membra a Uniunii Europene, prin intermediul unui șir nesfârșit de măsuri și de acte normative adoptate de actuala guvernare, se îndepărtează în mod iremediabil de la principiile și valorile statului de drept.

Din această perspectivă, odată cu intrarea in vigoare a OUG 7/2019, este generată o stare de pericol, care în concret creează următoarele stări de pericol ce îi afectează în mod direct pe toți cetățenii români, creându-le reale temeri cu privire la capacitatea Statului român de a-i proteja:

2.1. Blocarea activității parchetelor.

Această împrejurare va determina imposibilitatea puterii judecătorești de a asigura o protecție adecvată, astfel cum o impun prevederile constituționale. Imposibilitatea delegării în funcțiile de conducere a unor procurori, pentru acele situații în care numirea de către Președinte nu se poate realiza, va lasă parchetele fără conducere. O astfel de situație va avea drept efect o încetare a activității. Cu titlu de exemplu, putem sublinia faptul că nu se va mai putea dispune trimiterea in judecata a dosarelor penale, odată cu finalizarea rechizitoriilor, întrucât nu va mai exista procuror ierarhic superior care să confirme rechizitoriile (condiție de legalitatea a rechizitoriilor).

În plus, alocarea și aprobarea de fonduri necesare desfășurării activităților de cercetare și urmărire penala nu se va mai putea realiza, din moment ce nu vor mai exista procurorii șefi, învestiți cu astfel de atribuții.

In acest context, în mod evident, activitatea infracțională va înflori, iar siguranța cetățenilor nu mai poate să fie asigurată.

2.2. Nerespectarea standardului impus de art. 1 din Constituție și art. 2 TUE - statul de drept și garantarea idealurilor Revoluției din decembrie 1989.

Potrivit art. 1 alin. (3) din Constituție: „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.

Potrivit art. 2 TUE „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.

Calitatea de cetățean al României trebuie sa reprezinte un motiv de mândrie. Prin adoptarea OUG 7/2019, dat fiind faptul ca este afectată grav capacitatea puterii judecătorești de a-și desfășura activitatea de cercetare și urmărire penală, principiile statului de drept sunt grav si iremediabil afectate.

Acest aspect este în continuu semnalat de la nivelul Comisiei Europene si a Parlamentului european.

Totodată, idealurile Revoluției din decembrie 1989 nu mai pot avea nicio însemnătate pentru noile generații atâta timp cât ele nu mai sunt respectate la nivel normativ[1]. Pe lângă abandonarea oricăror manifestări totalitare, idealurile Revoluției din decembrie 1989 au impus integrarea României în Uniunea Europeană. Aceste idealuri se opun acțiunilor executive sau legislative care determină o îndepărtare de valorile Uniunii Europene.

Considerăm că este întinată memoria eroilor Revoluției din decembrie 1989 care s-au jertfit astfel încât cetățenii României de azi, să poată avea un trai decent, în acord cu principiile statului de drept.

2.3. Pericolul creat prin posibilitatea de a fi blocate fondurile europene în baza prevederilor Regulamentului privind protecția bugetului Uniunii în cazul deficiențelor generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre

Proiectul de Regulament califică următoarele fapte drept deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept:

  1. a) periclitarea independenței sistemului judiciar;

(b) faptul de a nu preveni, corecta și sancționa decizii arbitrare sau ilegale ale autorităților publice, inclusiv ale autorităților de asigurare a respectării legii, faptul de a nu pune la dispoziție resursele financiare și umane, afectând funcționarea corespunzătoare a acestora, sau nerespectarea obligației de a garanta absența conflictelor de interese;

(c) limitarea disponibilității și a eficacității căilor de atac, inclusiv prin intermediul unor norme procedurale restrictive, neexecutarea hotărârilor judecătorești sau limitarea anchetării, a urmăririi penale sau a sancționării efective ale încălcărilor legii.

Prin OUG 7/2019 sistemul judiciar se vede în imposibilitatea de a funcționa în mod corespunzător, ceea ce va atrage suspendarea alocării fondurilor europene pentru proiectele accesate de cetățenii români. Practic spiritul antreprenorial al cetățenilor români este aneantizat în acele domenii în care este posibilă accesarea de fonduri europene întrucât riscul suspendării acestor fonduri este unul extrem de ridicat.

Periclitarea independenței sistemului judiciar a fost reținută atât prin raportul MCV cât și prin Raportul Comisiei de la Veneția. În ultimul raport se reține, urmare a analizei făcute asupra legilor justiției că „Anumite aspecte din cele trei legi, luate în ansamblu, riscă să submineze independența magistraților din România și încrederea opiniei publice în sistemul judiciar”

În concret, prin adoptarea OUG nr. 7/2019 sunt decapitate parchetele pentru care este necesară numirea în funcție de către Președintele României, vina fiind una exclusiv a Guvernului.

Sancțiunile pe care le va suporta România și, prin ricoșeu cetățenii săi, sunt  de o gravitate fără precedent și vizează suspendarea sau întreruperea plăților reprezentând fondurilor europene. Cu alte cuvinte România se poate trezi în situația în care este obligată să contribuie la bugetul Uniunii Europene (în anul 2017 contribuția la bugetul UE a fost de 1,5 miliarde euro, în timp ce fondurile europene atrase au fost de 3,6 miliarde de euro ) fără a putea să acceseze nicio sumă de bani.

  1.     Drepturile și libertățile reglementate prin Legea Fundamentală ce sunt încălcate prin adoptarea OUG nr. 7/2019

3.1. Dreptul nepatrimonial al cetățenilor de a trăi într-o Românie în care statul de drept este respectat împreună cu idealurile Revoluției din decembrie 1989

Trebuie făcută o diferențiere clară între statul legiuitor, statul administrator și statul judecător și, totodată, trebuie reținut faptul că statul de drept nu se confundă cu principiul legalității, el este mai mult decât atât. Statul de drept rămâne o simplă teorie dacă nu este constituit dintr-un sistem de garanții, inclusiv jurisdicționale, care să asigure reala încadrare a autorităților publice în coordonatele dreptului. Așa cum preciza și Curtea Constituțională „într-un stat de drept repararea unui act injust nu se poate realiza decât prin recurgerea la procedee legale, care să nu contravină dispozițiilor constituționale și obligațiilor ce decurg din tratatele și documentele internaționale pe care statul român și le-a asumat și a căror respectare este obligatorie, conform dispozițiilor art. 11 și art. 20 din Constituție” (D.C.C. nr. 234/1999)[2].

3.2. Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică (art. 22 din Constituție)

Prin art. 22 se proclamă, într-un conținut normativ unic, garantarea a trei drepturi fundamentale, respectiv: dreptul la viață, dreptul la integritate fizică și dreptul la integritate psihică. După cum s-a arătat în doctrina constituțională, drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective ale cetățenilor, esențiale pentru viața, libertatea și demnitatea acestora, indispensabile pentru libera dezvoltare a personalității umane, drepturi stabilite și garantate prin Constituție și legi[3].

Este esențial ca puterea judecătorească să fie capabilă să apere dreptul la viață al cetățenilor săi și la integritate fizică și psihică. Prin faptul că OUG nr. 7/2019 lipsește parchetele importante din cadrul structurii Ministerului Public de capacitatea de a își desfășura activitatea, acest deziderat nu poate fi atins.

3.3. Dreptul de proprietate privată (art. 44 din Constituție)

O obligație corelativă ce cade în sarcina Statului, cu privire la dreptul cetățenilor la proprietate privată, astfel cum este acest consfințit în Legea Fundamentală,  este aceea de a crea premise concrete organelor judiciare de a avea capacitatea să protejeze acest drept și, atunci când este cazul, să tragă la răspundere persoanele care afectează acest dreptul de proprietate al cetățenilor români.

Prin adoptarea OUG nr. 7/2019 se creează premisele ca structurile parchetelor din cadrul Ministerului Public să fie în imposibilitatea de a apăra cetățenii români, ceea ce este inacceptabil.  

3.4. Libertatea economică (art. 45 din Constituție)

Libertatea economică și inițiativa economică privată reprezintă fundamentul economiei de piață, al creșterii economice și al prosperității sociale. De aceea, Constituția României garantează, în art. 45, accesul liber al persoanei la o activitate economică și libera inițiativă, precum și exercitarea acestora. Libertatea economică implică, în primul rând, dreptul de a începe o activitate economică.

Astfel cum am indicat în cuprinsul pct. 2.3 din prezenta acțiune Uniunea Europeană va dispune suspendarea fondurilor europene alocate României, în temeiul Regulamentului privind protecția bugetului Uniunii în cazul deficiențelor generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre, motivat prin faptul că OUG nr. 7/2019 încalcă valorile statului de drept.

În aceste condiții, posibilitatea cetățenilor români de a-și pune în practică ideile de afaceri este grav afectat.

Față de cele învederate, solicităm onoratei instanțe:

  1. Obligarea pârâtei la achitarea către reclamant, a unor daune morale în cuantum de 1.000 lei urmare a încălcării a 4 categorii de drepturi și libertăți conferite de Constituție tuturor cetățenilor României, prin adoptarea și intrarea în vigoare a OUG nr. 7/2019: (i) dreptul nepatrimonial de a trăi într-o Românie în care statul de drept este respectat împreună cu idealurile Revoluției din decembrie 1989; (ii) Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică (art. 22 din Constituție); (iii) dreptul de proprietate privată (art. 44 din Constituție); (iv) libertatea economică (art. 45 din Constituție);
  2. Obligarea pârâtei la publicarea pe sit-ul Guvernului și într-un ziar de mare circulație cu acoperire națională a unui comunicat de presă prin intermediul căruia pârâta își prezintă scuze pentru încălcarea drepturilor și libertăților indicate la pct. II, urmare a adoptării OUG 7/2019.
  3. Constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, prin raportare la petitele I și II, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 7/2019 și suspendarea cauzei pe fond până la soluționarea excepției.

Partidul Libertate Unitate și Solidaritate

Prin avocat

 

[1] Oana Dimitriu, Integrarea României în UE: un ideal al Revoluției din decembrie 1989 în RDP Supliment anul 2014 p. 189-200.

[2] I. Muraru, Simina Tănăsescu (coord.) Constituția României. Comentariu pe articole, Ed. CH Beck, București, 2008, www.legalis.ro, comentariul art. 1.

[3] I. Muraru, Drept constituțional și instituții politice, vol. I, Ed CH Beck, București, 2007, p. 174

 

Aceasta este o inițiativă a PLUS. Semnarea acestei petiții nu reprezintă o afiliere cu partidul PLUS sau de natură politică. Protecția datelor dumneavoastră personale se face în conformitate cu termenii și condițiile de confidențialitate PLUS
.